(Numim pe scurt JRRîT – Jurnalul unui rasist român în tranziție
În întrebarea asta, important este cuvântul „mai”. Mi-ar fi foarte ușor să teoretizez acum despre folosirea cuvintelor rom și romni pentru a vorbi despre etnie. Ar fi foarte la îndemână să las să se înțeleagă despre mine că am fost mereu o înțeleaptă. Ar fi de asemenea o minciună. Iar jurnalele sunt despre adevăr.
La un moment dat, când eram mai tânără, poate în primii ani după Revoluția din 1989, am auzit pentru prima dată termenul de rom. Cu miștourile de rigoare legate de o anume băutură alcoolică. Dacă tot spunem aici adevărul, prima mea reacție a fost: „Ete na, hai că se dau și ăștia acum mari. Tot ț….i sunt!” Ba m-am și convins că nici chiar ei, romii, nu vor să li se spună așa – o tactică de altfel folosită de rasiști de talie mondială care arată cu degetul persoane de diverse rase, etnii sau orientări și folosesc limbajul acestora ca armă pentru a-i înjosi. Ajungem și acolo în alt episod. Dar e important să o luăm încet … e mult și greu.
Până deunăzi, am ținut-o tot într-o oscilare: când doream să par elevată, să mă exprim corect și să nu par rasistă, foloseam cuvântul rom. În confortul casei sau al prietenilor, foloseam tot cuvântul cu ț. Doar… așa am învățat, nu? Dacă așa-mi vine? După cum spuneam în episodul 1, am învățat rasismul de mică, nu din vreo intenție a celor care m-au crescut și educat, ci pentru că asta era (și din păcate este) societatea în care trăim.
Ascultând episodul 2 din podcastul Obiceiul Pământului, am înțeles de ce termenul de ț…n trebuie să dispară din vocabularul meu pentru totdeauna. Ana Maria Ciobanu, gazda podcastului, povestește:
„Ce putem spune cert e că romii au plecat din India în jurul anului 1000, au trecut prin Asia Mică unde unii au fost folosiți de tătari ca să le potcovească caii și să le repare carele. Apoi au traversat Imperiul Bizantin și au ajuns în Grecia unde au primit numele de «athinganoi» care înseamnă «de neatins», tradus în primele hrisoave românești ca țigani. Termenul grec făcea trimitere la o sectă de eretici pe care grecii o numeau așa pentru că nu erau creștini și, deci, trebuiau evitați. Romii nu foloseau acest termen pentru a-și defini identitatea etnică. În limba romani își spuneau Rom, care înseamnă om, bărbat.”
Autoarea cărții The Roma. A Travelling History, Dr. Madeline Potter, recunoaște că în jurul poveștii de mai sus există ceva dezbateri. Întorcându-mă însă la fundația mea de povești rasiste de prin lume… ce descrie Ana Maria Ciobanu sună… caracteristic unui popor majoritar care se crede mai presus datorită credinței, culorii, educației, confortului etc.
Și dacă există o posibilitate infimă ca această interpretare să fi fost cea care a dat naștere termenului de ț…n, este un motiv îndeajuns de puternic să ne încurajeze (în condițiile în care pășim către antirasism) să nu îl mai folosim. De ce am vrea să ne punem în situația de a răni un alt om? Fie și cu o simplă umbră de trecut opresiv.
Dr. Potter lămurește, în nota de autor a cărții sale, asupra termenilor de folosit: rom ca masculin singular și romni ca substantiv feminin la singular. Ea folosește romani ca adjectiv (ex: limba romani) și romany când se referă la persoanele de etnie romă care vorbesc și limba engleză, pentru a reflecta modul de scriere pe care îl preferă aceștia. (Potter, 2025)
Aș minți din nou să spun că, imediat ce informația de mai sus a ajuns la mine, schimbarea s-a produs instantaneu. Nicio schimbare reală, nicio veritabilă transformare nu se întâmplă așa. Mă surprind în continuare începând cu litera ț. Important este să mă opresc și să mă corectez. Creierul uman este fascinant: are posibilitatea, la orice vârstă, să șteargă linii greșite de cod și să rescrie altele, mai potrivite. Trebuie doar să îl ajutăm prin comportament și repetiție.
Resurse:
DoR. (2023). Obiceiul Pământului [Podcast series]. Available at https://www.dor.ro/obiceiul-pamantului/
Potter, M. (2023). The Roma: A travelling history. The Bodley Head.
Photo by Rostyslav Savchyn on Unsplash
Connect 